Teodora s-a nascut sambata 27.06.2009. Exact la 1 an de la plecarea din aceasta lume a strabunicii ei, o personalitate deosebita pentru vremea ei (medic, cu facultatea facuta in perioada interbelica in care femeile invatau mai ales sa fie casnice). Sincer, emotiile tatalui au fost mari, insa calmul nu a disparut. Singurul stres a fost legat de durata eforturilor mamei. Efort indelungat ce a durat in jur de 8 ore din care 5 foarte grele.
Prima intalnire cu EA a fost neasteptata. Ajuns la etajul 2 al maternitatii unde era sala de nasteri (cu pile, deh ca asa se poate la noi, deja se inchisese programul de vizite) "pila mea" s-a dus in sala de nasteri sa vada in ce stadiu este Dana. La intoarcere ma asteptam sa zica ca va naste atunci. Surpriza: mi-a spus "felicitari", ai o fetita, s-a nascut si este in sala de copii normoponderali. Am fost aproape socat. Am intrat, am vazut-o pe Teodora si am pozat-o. Nu mi-a venit sa cred ca este EA. A fost un sentiment foarte ciudat, iar emotiile au fost maxime. M-au impresionat buzele ei mari si ochii si mai mari. "Uratica" am zis :), ca o extraterestra :).
Am intrat mai apoi in 30 minute cu "unchiul" si "finul" si am ramas impresionat de ea. Nu mi-am mai desprins ochii de privirea ei. Mi s-a parut cel mai frumos copil din lume.
Duminica am fost din nou sa o vad si finul meu ne-a facut pozele de mai sus. M-a impresionat ultima poza in care fetita arata foarte serioasa. Mi-e frica... cu 2 fete serioase in casa, cu un scorpion si un rac, viata mea va fi plina de "meciuri". Noroc ca sunt capricorn, iar astia sunt ambitiosi si perseverenti.
Cam aceasta a fost mica istorioara cu intalnirea Teodorei. Nu pot sa nu multumesc dnei C.V. (prietenii stiu) care ne-a ajutat enorm in spital, s-a purtat extraordinar cu Dana si care m-a pus intr-o situatie minunata: in fata primului copil.
Ah, si sa nu uit, numele complet se pare ca a fost definitivat (asta daca nu vor mai fi surprize de ultim moment): Teodora Elena.
