Draga cititorule,
Se pare ca sobolanul de birou a fost un pic ocupat... serviciu all day long - seara (intotdeauna dupa 19) acasa - somn (insuficient) - serviciu all day long etc.
Cred ca sobolanul de birou nu este singurul in aceeasi situatie. Ca el sunt multi alti soricei, ramulite, gandacei si alte lighioane de birou. Iar aici ma gandesc la acelea care lucreaza in economia reala, servicii sau productie. Nici nu sti, draga cititorule, cate astfel de lighioane exista si cu cata perseverenta isi fac treaba si cat de necunoscute sunt. Stii care este insa marea lor valoare? Faptul ca ele tin in spate o intreaga armata de domni si doamne, de "valori" ale acestei tari. Domni si doamne care ies in fata nemultumiti si nemultumite de pierderea unor beneficii "meritate". Domni si doamne "umiliti" si "umilite" de marea pierdere a beneficiului complet.
Ma refer aici la cei care, gradati fiind au ajuns la pensie. Oameni care pe vremea cand socialismul era in floare beneficiau de fel de fel de privilegii. Dupa miscarea populara, de asemenea, au beneficiat de privilegii. O retragere din activitate la 45 ani, adica in floarea varstei, s-a practicat frecvent. Iar pensia, ei bine, aceasta a fost una importanta, caci deh, oamenii acestia reprezinta o institutie respectabila. In fapt, aceasta institutie este o mare nascocire a omului decazut, plin de vicii si care prefera sa obtina de la aproapele sau un avantaj nu pe cai cinstite, ci prin forta. I s-a zis armata, iar cei care au facut parte din aceasta pana acum ceva vreme, meritau ca la pensie (cei care ajungeau acolo) sa aibe o batranete linistita.
Insa, ce se intampla acum draga cititorule? Ei bine, in timp ce lighioanele de birou muncesc pana tarziu, in conditii de stres, efort continuu si de lunga durata, prietenii pensionari militari, impreuna cu prietenii ziaristi au decis ca e mai bine sa faca galagie datorita unui fapt deosebit de grav: diminuarea pensiilor militare. Stii, draga cititorule de ce s-a ajuns aici, astfel incat sa vezi toata ziua pe posturile de stiri acest fapt enervant? Ei bine, raspunsul este unul simplu: lacomia. Ziaristii s-au grabit sa ia credite mari, ca deh, presa e a patra putere. Militarii pensionati s-au bucurat de privilegiile pe care le-au avut dintotdeauna,au crezut ca veniturile sunt intangibile, ca doar sunt o clasa aparte de oameni. Criza financiara a lovit toata economia romaneasca, mai ales mediul privat, acolo unde sobolanii, soarecii, gandaceii, ramele etc muncesc pe spetite. Iar ei au fost primii loviti, fara a fi intrebati daca au credite, vor, fara sa faca greve, sa iasa in fata. Si multi muncesc fara cracnire la fel de mult sau chiar si mai mult ca sa intretina acesti domni si doamne.
Culmea, acei ziaristi care tipa cel mai tare si plang saracii pensionari militari, au avut salariile micsorate de 2 ori. Fapt normal pentru o companie cu oameni foarte scumpi si care nu produc nimic. Acesti oameni s-au trezit cu perspectiva somajului in fata. Asa ca ar face orice, dar orice sa isi poata plati ratele.... sau macar sa o duca bine pe criza asta. Asa ca au aderat imediat la a combate "umilinta" militarilor si atitudinea nenoricita a guvernului. O ipocrizie enorma, un lichelism fara seaman.
Am auzit opinii ca ar fi trebuit impus impozit progresiv, ca cei care castiga mai mult sa fie impozitati si mai mult. Adica ramele, gandaceii, sobolanii, soarecii si celte lighioane. Ca deh, sunt niste nimicuri.
Deplang situatia in care s-a ajuns, lipsa de raportare la realitate a unora. Lipsa de bun simt a batranilor care stiu ca sunt bani putini, insa prefera ca ei sa fie privilegiati, doar pentru ca poarta pe umeri un grad. Am auzit de pensii de 6000 RON, pe care foarte putini tineri care lucreaza in companii private au. Iar responsabilitatile acestora sunt infinit mai mari decat ale unui pensionar...
Intr-un post urmator, voi arata care este solutia pe care un sobolan de birou o vede pentru iesirea din criza. Oameni destepti, intreprinzatori si care si-ar iubi tara mai mult ca interesul propriu ar putea rezolva intr-un termen rezonabil multe dintre problemele generate de criza.
Pana atunci insa, te rog sa imi permiti, draga cititorule sa ma bucur ca am revenit in mediul online si sa iti urez un calduros bine te-am regasit.
Se pare ca sobolanul de birou a fost un pic ocupat... serviciu all day long - seara (intotdeauna dupa 19) acasa - somn (insuficient) - serviciu all day long etc.
Cred ca sobolanul de birou nu este singurul in aceeasi situatie. Ca el sunt multi alti soricei, ramulite, gandacei si alte lighioane de birou. Iar aici ma gandesc la acelea care lucreaza in economia reala, servicii sau productie. Nici nu sti, draga cititorule, cate astfel de lighioane exista si cu cata perseverenta isi fac treaba si cat de necunoscute sunt. Stii care este insa marea lor valoare? Faptul ca ele tin in spate o intreaga armata de domni si doamne, de "valori" ale acestei tari. Domni si doamne care ies in fata nemultumiti si nemultumite de pierderea unor beneficii "meritate". Domni si doamne "umiliti" si "umilite" de marea pierdere a beneficiului complet.
Ma refer aici la cei care, gradati fiind au ajuns la pensie. Oameni care pe vremea cand socialismul era in floare beneficiau de fel de fel de privilegii. Dupa miscarea populara, de asemenea, au beneficiat de privilegii. O retragere din activitate la 45 ani, adica in floarea varstei, s-a practicat frecvent. Iar pensia, ei bine, aceasta a fost una importanta, caci deh, oamenii acestia reprezinta o institutie respectabila. In fapt, aceasta institutie este o mare nascocire a omului decazut, plin de vicii si care prefera sa obtina de la aproapele sau un avantaj nu pe cai cinstite, ci prin forta. I s-a zis armata, iar cei care au facut parte din aceasta pana acum ceva vreme, meritau ca la pensie (cei care ajungeau acolo) sa aibe o batranete linistita.
Insa, ce se intampla acum draga cititorule? Ei bine, in timp ce lighioanele de birou muncesc pana tarziu, in conditii de stres, efort continuu si de lunga durata, prietenii pensionari militari, impreuna cu prietenii ziaristi au decis ca e mai bine sa faca galagie datorita unui fapt deosebit de grav: diminuarea pensiilor militare. Stii, draga cititorule de ce s-a ajuns aici, astfel incat sa vezi toata ziua pe posturile de stiri acest fapt enervant? Ei bine, raspunsul este unul simplu: lacomia. Ziaristii s-au grabit sa ia credite mari, ca deh, presa e a patra putere. Militarii pensionati s-au bucurat de privilegiile pe care le-au avut dintotdeauna,au crezut ca veniturile sunt intangibile, ca doar sunt o clasa aparte de oameni. Criza financiara a lovit toata economia romaneasca, mai ales mediul privat, acolo unde sobolanii, soarecii, gandaceii, ramele etc muncesc pe spetite. Iar ei au fost primii loviti, fara a fi intrebati daca au credite, vor, fara sa faca greve, sa iasa in fata. Si multi muncesc fara cracnire la fel de mult sau chiar si mai mult ca sa intretina acesti domni si doamne.
Culmea, acei ziaristi care tipa cel mai tare si plang saracii pensionari militari, au avut salariile micsorate de 2 ori. Fapt normal pentru o companie cu oameni foarte scumpi si care nu produc nimic. Acesti oameni s-au trezit cu perspectiva somajului in fata. Asa ca ar face orice, dar orice sa isi poata plati ratele.... sau macar sa o duca bine pe criza asta. Asa ca au aderat imediat la a combate "umilinta" militarilor si atitudinea nenoricita a guvernului. O ipocrizie enorma, un lichelism fara seaman.
Am auzit opinii ca ar fi trebuit impus impozit progresiv, ca cei care castiga mai mult sa fie impozitati si mai mult. Adica ramele, gandaceii, sobolanii, soarecii si celte lighioane. Ca deh, sunt niste nimicuri.
Deplang situatia in care s-a ajuns, lipsa de raportare la realitate a unora. Lipsa de bun simt a batranilor care stiu ca sunt bani putini, insa prefera ca ei sa fie privilegiati, doar pentru ca poarta pe umeri un grad. Am auzit de pensii de 6000 RON, pe care foarte putini tineri care lucreaza in companii private au. Iar responsabilitatile acestora sunt infinit mai mari decat ale unui pensionar...
Intr-un post urmator, voi arata care este solutia pe care un sobolan de birou o vede pentru iesirea din criza. Oameni destepti, intreprinzatori si care si-ar iubi tara mai mult ca interesul propriu ar putea rezolva intr-un termen rezonabil multe dintre problemele generate de criza.
Pana atunci insa, te rog sa imi permiti, draga cititorule sa ma bucur ca am revenit in mediul online si sa iti urez un calduros bine te-am regasit.
eu, ca un drag cititor ce sunt iti spun bine ai revenit draga sobolane de birou, in speranta ca ai strans ceva cascaval si nu doar gaurile.....iti doresc o lume mai buna....si astetam cu nerabdare noul post....
RăspundeţiŞtergere